broascablajina.wordpress.com

N-a durat chiar şapte zile, deşi prin târg umblă vorba proastă. Să vă povestesc totuşi: mi'am ascuţit cuţitele, burinele, priboaiele şi un cosor, ce'i drept cam ruginit.Am verificat ciocanu’, dălţile, spiţu’, racletele şi raşpelele englezeşti.Erau la locul lor în lada cu scule. Apoi am împănat cum trebuie securea şi barda. Am decis că, pentru o lume aşa de mică, n’ar fi nevoie de TOPOR şi nici de cazma. Lopata mică a infanteristului era exact ce trebuie în astfel de situaţii.Plus că poate fi folosită cu succes în lupta corp la corp.Am agăţat’o de raniţă, lângă bastonul de mareşal.Pentru mecanismele îndărătnice mi’am pregătit cheia de 32, un mox credincios şi puţin interbelic şi o cheie franceză…bună pentru deschiderea valvelor cu oxigen.Din ghiozdanul de demult am recuperat un compas cu vârfu’ rupt, un ciot de haşbe, câteva peniţe şi o călimară cu cerneală aproape epuizată de nefolosire. Împrumutate unor zidari vremelnici, canciocu’, mistria şi polobocu’