Sunt convinsa ca multe femei asemenea mie, care se apropie,cel putin teoretic, de jumatatea vietii se vor regasi in povestea mea. Am fost un copil obisnuit, o adolescenta ca oricare alta. Mi-am facut, constiincios, datoria fata de familie si scoala. Am fost cuminte, fara ambitii marete sau vise irealizabile. Nu am avut prieteni foarte multi, iar adolescenta mea s-a scurs pe nesimtite, fara prea multe evenimente si iata-ma studenta. Nu sunt si nu am fost o femeie rapitoare, genul “ce misto e tipa asta, cum sa ma lipesc?” , dar persoanele care au avut rabdarea sa ma cunoasca au descoperit in mine o persoana placuta, vesela, cu simtul umorului,un prieten de nadejde as putea spune.....acum fiecare din noi mai avem unele iesiri... nu mereu ,dar asta se intampla numai atunci cand rabdarea imi este pusa la incercare,cand unii profita de bunatatea mea si tot ei imi spun ca sunt o persoana plina de "fite"ca sufar de mine,dar nimeni nu va afla niciodata ce este in sufletul meu...si cata suferint