Dragă Doamne-Doamne,
Azi împlinesc o sută de ani. Ca Tanti Roz. Dorm mult, dar mă simt bine.
Am încercat să le explic părinţilor mei ce-i viața, un cadou foarte tare. La început, supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viața veșnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Și-atunci încercăm s-o merităm. Eu, care am o sută de ani, știu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrânești, cu atât trebuie să dai dovadă de bun-gust ca să apreciezi viața. Trebuie să devii un rafinat, un artist. La zece sau douăzeci de ani, orice prost poate să se bucure de viaţă, dar la o sută, când nu mai poți să te mişti, trebuie să ştii să-ţi pui la contribuție inteligenţa.
Nu știu dacă am reuşit să-i conving.
Mergi și pe la ei. Fă-ți treaba până la capăt. Eu am obosit un pic.
Pe mâine, pupici,
Oscar
