Mi-e lene. Mi-e lene rau. Chiar rau de tot. Nu stiu ce sa fac ca sa scap de lenea asta. Mi-e atat de lene incat lenea tinde sa se transforme in somn. M-am apucat sa scriu din lene. Mi-e lene sa misc altceva in afara de degete si ochi. Mi-e lene sa ma ridic de pe scaun. Mi-e lene si sa vorbesc. Daca nu mi-ar fi fost lene sa vorbesc, poate ca as fi vorbit cu cineva si mi-ar fi trecut lenea. Mi-e lene si de lenea mea.

Nu imi mai fusese de mult asa lene. Lenea vine din cand in cand, dar o lene ca acum vine mai rar. Ascult muzica, dar mi-e lene sa ma concentrez asupra melodiei, asa ca nu stiu cine canta. As putea lua carcasa CD-ului pe care il ascult ca sa vad ce ascult, dar mi-e lene.

Cred ca mi-e sete, dar mi-e lene sa ma ridic sa beau ceva. Prefer sa zic ca nu mi-e sete. De fapt as putea sa fac asta, dar mi-e lene sa zic, asa ca inca mi-e sete. Probabil ca ar trebui sa fac ceva in legatura cu setea asta, dar mi-e lene si sa ma gandesc ce as putea face.

Lenea asta ma adoarme. As