„Ei, da, ce sa-i faci! Mi-e foame, mi-e sete,/ Ca sunetul umblu prin lumea cea vie./ Nu cunosc mersul pe-ndelete,/ nici sarutul pe datorie./ Lacoma sint. Si sorb si-nghit si zbor/ si-s mindra ca la reveru-mi subtire,/ sclipind, ma decoreaza uneori/ rozeta ta de aur, fericire!“