All shows
Sort by
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine,decât oasele mele,pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă,minunată mereu.Să stăm de vorbă,să vorbim,să spunem cuvinte lungi,sticloase,ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte,ziua de noapte, bazaltul de bazalt.Du-mă,fericire,in sus,şi izbeşte-mi tâmpla de stele,până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând.Ce bine că eşti,ce mirare că sunt!Două cântece diferite,lovindu-se amestecându-se,douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,una foarte de jos,întoarsă spre pământ,una foarte de sus,aproape ruptă în înfrigurata,neasemuită luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
